Worrying to say the least...

On the new government of the country of my heart...

From Evenementul Zilei

Mircea Cărtărescu

Vineri, 19 Decembrie 2008

Mircea Cărtărescu: „Cine-o să facă învăţământ de calitate, cu cine să faci reforma atât de necesară, cu Ecaterina Andronescu, cea din vechea gardă iliesciană?“.

Prin urmare şi-aşa deci: Ecaterina Andronescu mai trage o dată la Ministerul Educaţiei, poate de data asta o fi mai cu noroc.

Că-n timpul ministeriatului ei precedent a dat dovadă de un reacţionarism agresiv, de adevărat Iliescu în fustă, că a reuşit să dărâme tot ce construise înaintea ei Andrei Marga - singurul om competent pe care l-am avut după ’89 la cârma învăţământului -, asta nu se pune: mai ştii, o fi-nvăţat din greşelile de altădată, o mai fi citit câte ceva între timp... Trebuie să dăm doamnei profesor şi o a doua şansă, mai ales că omul cel mai educat din România, Mariean Vanghelie, s-a luptat atât de mult pentru ea. Că vom avea în fiecare şcolar, de-acum încolo, câte un mic Mariean, asta poate nici nu-i aşa rău, că ăştia mai neduşi la biserică fac banul gros. Că e ultraconservatoare? Şi ce dacă? Bună parte din populaţie are nostalgia uniformelor de şcoală şi poate chiar a şnururilor, treselor şi cravatei pioniereşti. Cât despre manuale, nu mă-ndoiesc că iarăşi se va ajunge, sub doamna ministru, la cel unic pentru fiecare materie, dacă se poate cel din vechiul regim, cu poza Tovarăşului de la început în mod prudent ruptă, căci trebuie să arătăm cumva şi că am trecut, totuşi, printr-o revoluţie.

Nu mă-ndoiesc că vom reveni la bunele cutume de altădată, cu copiii extenuaţi de multe şi grele ore, de pretenţii absurde, transformaţi fiecare într-un soi de Pico de la Mirandola atotştiutori, cărând în ghiozdan j-de mii de culegeri care-i cocoşează şi care sunt impuse în şcoli de mafia manualelor auxiliare. N-am nicio problemă să-mi imaginez ce mulţumiţi vor fi părinţii cu noua doamnă ministru, că doar am fost şi eu profesor de generală şi nu pot să uit ce-mi spuneau la şedinţele lunare: „Daţi-le să muncească, dom’profesor, nu să bată mingea pe maidan, şi mai trageţi-le şi câte una după ceafă, că bătaia e ruptă din rai...“. Vom avea la educaţie un ministru pentru liniştea noastră, că aşa merităm. Vrem alianţă de uniune naţională? Avem alianţă de uniune naţională. Ce s-a ales din pactul pentru educaţie, despre care vorbea deunăzi Băsescu, când cu salariile profesorilor? Cine-o să facă învăţământ de calitate, cu cine să faci reforma atât de necesară, cu Ecaterina Andronescu, cea din vechea gardă iliesciană? Dumnezeule, trăim o vreme a compromisurilor uluitoare: aflu, incidental, că una dintre revistele literare cele mai preţuite ale momentului va apărea de-acum înainte la pachet cu filmele despre comisarul Moldovan! De, sunt coarnele care-ţi apar inevitabil când te faci frate cu dracul...

La Mediu o să-l avem, spun cititorii în stele, pe Nicolae Nemirschi, omul lui Mazăre, care va primi astfel, plocon, milioanele de euro ale Uniunii Europene. Credeţi că le vor risipi ei pe căprioarele lui Oprescu sau pe mistreţii lui Ţiriac? La Mediu va fi acelaşi jaf ca într-o stână de oi unde baci ar fi pus lupul însuşi. Pădurile, Delta, litoralul, totul va fi împărţit şi reîmpărţit baronilor locali din PSD, care s-au bătut pentru acest minister ca pentru nici un altul. Nici măcar Rovana Plumb, specialista în mediu a partidului ei, n-a avut vreo şansă la acest minister, aruncată cât colo de colţii răsuciţi şi cefele late ale zişilor baroni, că doar nu de ocrotirea naturii le ardea lor.

La Sănătate, chirurgul Irinel Popescu. Mare chirurg, nimic de zis, dar politic e de-al soluţiei imorale aduse ca o căpuşă în parlament, prinsă în lâna de aur pesedistă. Omul lui Voiculescu, din păcate. Mă tare îndoiesc că îşi va lăsa el mănuşile şi masca de tifon ca să administreze grajdurile lui Augias, catastrofa naţională care e sănătatea în acest moment.

Cine-ar fi crezut că, după alegeri uninominale (ce păreau într-o vreme soluţia salvatoare la toate problemele noastre), aveam să ajungem să înghiţim tot compromisul acesta de necrezut, să ne bălăcim în această totală imoralitate... Stolojan, un om de paie dintotdeauna, şi-a lăsat stăpânii cu ochii-n soare, ca să vină în urma lui un om de paie şi mai şi. Boc nu poate fi un bun prim-ministru, cum n-a fost nici Ciorbea, a cărui situaţie o repetă. Ambii sunt doar inşi buni de gură, dar incapabili de acţiune.

Nu, nu văd bine ce ne aşteaptă de acum înainte. Guvernul dreapta-stânga de azi nu va fi unul care va compensa măsurile de dreapta cu măsuri de stânga, ci unul care va anula măsurile de dreapta cu măsuri de stânga. Va fi un atelaj eterogen care se va sparge la primul hop cu un scandal faţă de care disputa Băsescu-Tăriceanu va părea o duioasă idilă. Iar dacă totuşi mezalianţa PSD-PDL va funcţiona, va fi poate şi mai rău: va însemna că două grupuri de interese, nu foarte străine unul de altul nici până acum, vor ajunge la o deplină-nţelegere pentru împărţirea prăzii care este, ca-ntotdeauna, amărâtul stat român.